UNESCO

UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, conform denumirii originale din engleză, United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization) a fost fondată la 16 noiembrie 1945. Are sediul în Paris, Franța și 73 de suboficii active în diverse țări ale lumii.

Constituția adoptată în Conferința de la Londra din noiembrie 1945, aplicată începând cu 4 noiembrie 1946, a fost adoptată de cele 20 de state fondatoare (Regatul Unit, Noua Zeelandă, Arabia Saudită, Africa de Sud, Australia, India, Mexic, Franța, Republica Dominicană, Turcia, Egipt, Norvegia, Canada, China, Danemarca, Statele Unite ale Americii, Cehoslovacia, Brazilia, Liban și Grecia).

UNESCO are 195 de state membre și 9 state asociate. România este membră UNESCO din 27 iulie 1956. Această dată a marcat un important pas pentru România, întrucât i se recunoștea participarea la efortul de evoluție în sferele educației, științei și culturii în cadrul comunității internaționale. Aderarea la UNESCO a fost succedată de înființarea Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, parte din arhitectura constituțională a organizației ce acționează pentru a asigura legătura între organele guvernamentale și non-guvernamentale în materie de educație, știință, cultură, comunicare, pe de o parte, și activitatea organizației UNESCO, pe de altă parte. Deschizatorul de drumuri a fost marele critic si istoric literar, poet si filosof Tudor Vianu, prin preluarea, în 1957, a funcției de Secretar General al CNR UNESCO. În 1958, odată cu înființarea Delegației Permanente a României pe lângă UNESCO, la Paris, Tudor Vianu a fost numit ambasador.

Un alt eveniment important ce a marcat relația României cu UNESCO a avut loc pe 21 noiembrie 2012, când, la sediul central de la Paris, s-a semnat un acord bilateral între Guvernul României și UNESCO, privind înființarea la Măgurele a Institutului de Cercetări Fundamentale în domeniul Fizicii. Practic, Institutul de Cercetări Fundamentale în domeniul Fizicii este primul centru UNESCO în ştiinţe de bază din Europa de Est și are un rol însemnat în afirmarea României ca factor de echilibru în zonă în domeniul ştiinţei si educaţiei, cu efecte benefice asupra integrării europene a statelor din regiune.

De-a lungul ultimilor 58 de ani, numeroase frumuseți naturale și opere arhitecturale ale țării noastre au fost incluse în Patrimoniul Mondial al organizației, pentru a fi protejate în perpetuitate de legislația internațională: Bisericile din Moldova (1993), Mănăstirea Hurezi (1993), Sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), Cetățile Dacice din Munții Orăștie (1999), Centrul istoric Sighișoara (1999), Biserici de lemn din Maramureș (1999). Delta Dunării a găsit, de asemenea, recunoaștere în patrimoniul natural mondial UNESCO datorită faptului că este cea mai întinsă și bine păstrată deltă din Europa, asigurând habitatul a 300 de specii de păsări și 45 de specii de pești. În plus față de acestea, și nu mai puțin importante, de-a lungul timpului au fost propuse și alte obiective, ca: mănăstirile din Neamț, bisericile bizantine și post-bizantine din Curtea de Argeș, ansamblul monumentelor Brâncuși din Târgu Jiu, biserica Trei Ierarhi din Iași, orașul istoric Alba Iulia, centrul istoric din Sibiu, Masivul Retezat, Pietrosul Rodnei.

În prezent, CNR UNESCO monitorizează demersurile în vederea includerii Parcului Natural «Porțile de Fier» în lista rezervațiilor biosferei UNESCO și, de asemenea, a Peisajului cultural minier Roșia Montană pe lista tentativă UNESCO.
Scopul organizației este de a contribui la pacea și securitatea lumii prin colaborarea între națiuni în educație, știință, cultură, și comunicații pentru a se reuși stabilirea unui respect față de justiție universal, pentru corectitudinea justiției și pentru drepturile și fundamentele omului liber, indiferent de rasă, limbă sau religie, după Carta Națiunilor Unite.

Una dintre misiunile UNESCO este cea de a menține o listă de locuri din patrimoniul mondial. Aceste locuri sunt importante din punct de vedere natural sau istoric, a căror conservare și salvare sunt importante pentru comunitatea mondială.